Serus toc! Se apropie sărbătorile Pascale şi ne simţim tot mai evlavioşi zilele acestea. Ba chiar mi-am făcut bagajul pentru a pleca şi eu în pelerinaj, că aşa-i la modă mai nou. Reprezentantul oficial al Muntelui Athos pe România, domnul Gigi Becali, a plecat şi el cu mare alai înspre Grecia, pentru a se purifica înainte de Paşti.

Iată acum şi reţeta perfectă pentru un PR de calitate. Vrei să fii bine văzut în lume? Vrei ca lumea să te iubească pentru ceea ce eşti, şi nu pentru banii tăi? E simplu! Dacă ai noroc să fii şi cunoscut, chemi presa la tine acasă, îţi aranjezi în faţa camerei un scaun aurit de neam prost şi două icoane şi începi să te căieşti. Îţi ceri iertare în faţa naţiunii de la toţi cei pe care i-ai jignit public (dar de la ceilalţi, nu) şi anunţi cu mare fast că mâine pleci la Muntele Athos. Dacă procedezi aşa, succesul va fi garantat! E o chestiune de timp până când Papa te va invita la o bere la Vatican.
Aşadar, marţi dimineaţa, credinciosul numărul 1 al ţării, Gigi, s-a urcat în elicopter şi a plecat spre Grecia. Ajuns aici, şi-a închiriat nişte măgari să-i tragă căruţele Maybach şi nişte hamali dinamovişti care să-i ducă lui bagajele până sus. Vor dormi în corturi, pentru că un pelerinaj bun se face în timp. Vor mânca de la ceaun, lucru cam neobişnuit pentru un om născut şi crescut în puf. Odată ajuns în vârful muntelui, Gigi se va ruga la Dumnezeu. Pun pariu că primul lucru pe listă sunt banii, iar al doilea este succesul Stelei. Şi dacă te rogi frumos, Dumnezeu îţi dă; pentru că El nu bate cu bota. La toată această manevră vor fi prezente şi televiziunile autohtone, că doar nu putem lăsa aşa un moment de apropiere spirituală nefilmat. E ceva de povestit nepoţilor.
Revenind acum la lucruri serioase, nu cred că un pelerinaj te face mai evlavios. Dumnezeu e pretutindeni, nu e nevoie să urci în vârf de munte pentru a fi mai aproape de El. Nu aşa te apropii de divinitate, dându-te în spectacol. Dragă Gigi, nu avem nevoie de scuzele tale în fata naţiunii, că doar nu eşti tu vreun Napoleon. Nu te credem o iotă că eşti credincios. Te-ai dus până pe Muntele Athos, ca să ai de unde coborî trufaş, cum faci de fiecare dată. Dacă vrei să te urci pe un piedestal, ai Maybachu’ în curte. Dacă erai credincios cu adevărat, ai fi salvat viaţa acelui copil din Baia Mare fără să clipeşti (e vorba de un caz de leucemie din 2008). În schimb, tu te-ai dat lovit. Dacă nu-i televiziunea să te facă erou, nu te interesează. Aşa că lasă-ne pe noi în sărăcia noastră şi bucură-te tu de bogăţia ta… cât mai poţi; că Cel De Sus nu doarme. Şi îţi mai spun ceva, dragă Gigi: un pelerinaj nu se numeşte aşa pentru că urci muntele cu pelerina pe tine; un pelerinaj nu se face cu elicopterul. Dacă vrei să faci un pelerinaj adevărat, trebuie să te porneşti tu pe jos din Pipera  până la munte. Ca să fii pelerin, trebuie să te pelerinezi până acolo, înţelegi? Şi cel mai important de ştiut, dragă Gigi, e că de Paşti, la Muntele Athos, nu se merge cu Steaua. Cu Steaua să te duci de Crăciun! Paşti fericite!

Haules baules, că se apropie sărbătorile de Paşti! Haoleu ce bucurie o să fie că se întoarce fiii rătăcitori ai naţiunii. Ei vine tocmai de la perla Franţei, de la Parisu’, că le-o dat piticu’ agresiv câte 300 euro ca să se întoarce acasă.  Clasa muncitoare se întoarce la bază. Vin să ridice ţara.

Cică le-a dat Sarkozy bani să se întoarcă acasă. Mai mult, le-a asigurat şi transportul gratuit, numa’ să-i ştie plecaţi de-acolo. Asta înseamnă că forţa de muncă va creşte, bugetul din taxe şi impozite la stat se va îmbunătăţi simţitor în următoarele luni, iar România va ieşi din criză înainte ca domnul Boc să-şi dea seama. Lăsând gluma la o parte, am văzut un interviu cu un astfel de idealist, care spunea aşa: “Să venim în România să muncim o lună pentru 100 euro? Nu se merită, domnişoară! Mai bine stau, frumos, întind mâna şi fac 100 euro în două zile!” Asta este o adevărată strategie de business. Sunt sigur că Rockefeller se răsuceşte în mormânt de ciudă că el nu a mirosit acest plan de afaceri din timp. Pun pariu că îi sună telefonu’ în draci lui Stelu’, când Donald Trump îl caută pentru a cumpăra asemenea idei de afaceri. Râdem, dar şi noi suntem vinovaţi. Purtăm vina altruismului şi tragem foloasele pentru fiecare dată când ne-a fost milă de un copil prost îmbrăcat, de o mamă cu plodu-n braţe, stând la semafor cu mâna întinsă. Astfel, nu am făcut decât să punem paie pe focul deja arzând. Am încurajat ani de zile cerşetoria, alimentându-le sentimentul că banii se fac uşor. Dar, de câţiva ani, m-am hotărât! O vreme am fost selectiv, iar apoi am renunţat de tot. Nu mai dau bani la nimeni. Un alt aspect important este acela al asistenţei sociale. Cu alte cuvinte, pe lângă că le dau bani pe stradă, le mai întreţin şi neamurile. Taxele şi impozitele, pe care noi le donăm cu muncă asiduă, nu merg în spitale sau învăţământ, ci merg la aceşti paraziţi. Şcolile stau să cadă, spitalele se închid, dar Pardalian trăieşte bine, la cortul său dotat cu plasmă şi home-cinema. Am un prieten care a făcut o vizită unei astfel de familii, într-o casă din chirpici din celebrul cartier Hatvan. Nu aveau de mâncare, dar aveau plasmă pe perete. Şi mai important, savurau televiziunea la o sticlă de vodcă.
Nomazii spuneau că se vor întoarce peste trei săptămâni, neştiind că Sarkozy le-a pregătit nişte celule. Cei care se vor întoarce vor fi arestaţi. Dar ei nu ştiu asta… încă. Vă rog să nu le spuneţi. Asta e singura şansă să scăpăm de ei. Promit să donez lunar bani, numai să-i ştiu închişi. Îi fac lui Sarkozy pacheţel cu chiftele şi şniţele, ca să nu hrănească gurile din banii lui. Orice, numai să plece. V-am ţucat!

Esti Fan Romania? Daca da, trimite-ne o poza ciudata din Romania pe adresa de mail gumibobo @ gmail . com si noi o vom adauga in categoria Fan Romania!