Serus toc! Ştirile economice din 2010 ne-au cam bulversat pe toţi. Salariile bugetarilor sunt ciuntate cu 25% şi nici pentru domeniul privat nu se anunţă zile senine. Aşa-zisa criză economică ne-a ajuns ca un cuţit la os. Şi, ca meniul să fie complet, guvernanţii noştri s-au gândit să ne dea cireaşa de pe tortul de cacao pe care-l gustăm de-atâta vreme: plata drepturilor de autor, asezonată cu un stat la coadă pentru depunerea declaraţiilor. Asta înseamnă că, atunci când lui Zamfir îi vine inspiraţia, tre’ să bage mâna în buzunar, că, deh… el e autor!

Sigur că asta nu afectează cu nimic omul de rând. Însă pentru artişti pare să fie un bolovan în cap. Cum vă imaginaţi voi că o să meargă Dan Batman să stea la coadă la depus declaraţii de venit? Nu putea s-o facă de acasă şi s-o expedieze prin poştă? Sau nu putea pe internet? NU! Pentru că sistemul nu este încă pus la punct. Încă mai insistăm cu hârtia şi cărbunele, că, nah… ce e scris, rămâne scris, nu? “Şi ce?”, vor spune autorităţile. “E un motiv bun de socializare! De când nu s-a mai întâlnit Victor Socaciu cu Nicu Elefantis? Să mai stea şi ei la poveşti, dom’le, că nu s-au văzut de-un car de ani! Să-l sune şi pe Nicu Covaci şi să meargă la o bere pe terasă, s-o pună de-un featuring”. Mă gândesc: oare cum ar fi arătat treaba asta acu’ un secol şi ceva? Vă daţi seama cum s-ar fi întâlnit Eminescu şi Ion Creangă la coadă la ghişeu? Sau hai să ni-l imaginăm pe George Enescu stând la ghişeu în faţa unei doamne care-i înregistrează declaraţia în timp ce mănâncă o pită unsă cu zacuscă: “Domnu’ Enescu… slab! Anu’ ăsta numa’ două piese aţi scos? Da’ văd că opera aia cu Oedip n-aţi trecut-o. Domnu’ Enescu, sper că nu încercaţi să înşelaţi statul român!”. Ce să mai zic… pe Ion Creangă ar trebui să-l taxeze post-mortem pentru câte “Amintiri din copilărie” a scos pe piaţă. Păi ăla a făcut bani grei de pe spinarea noastră, musai să-l impozităm!
Da’ ce ne plângem noi? Ţara asta este guvernată după modele capitaliste! Pun pariu că şi în America se procedează la fel. Păi Jay-Z şi Beyoncé aşa s-au cunoscut, la coadă la ghişeu la AJOFM, la depus de declaraţii de venit pe drepturi de autor. A fost dragoste la prima vedere! De Niro şi Pacino n-au altceva mai bun de făcut decât să stea la coadă toată ziua. Madonna şi Metallica, în schimb, au PFA. Ei trebuie să stea la mai puţine cozi, dar chiar şi aşa… ce să facă ei toată ziua în casă?
Cam asta se întâmplă când vrem să mergem cu capul înainte, dar gândim cu curu’. Da’ nu-i bai! Satisfacţia mea cea mai mare ar fi să-l văd pe Băse la un ghişeu de-ăsta, socializând cu Iliescu. Să-şi depună şi ei, domnule, declaraţia de venit pe drepturi de autor. Că, până la urmă, şi ei sunt autori. Autorii decăderii neamului.
(Frăţică de pă Electrolizei)