Serus toc şi “La mulţi ani!”… dacă pot să spun aşa. A mai trecut o zi a Marii Uniri, fără ca noi să înţelegem măcar ce s-a petrecut. O altă manifestare ieftină, parte integrantă a unei rutine cu care televiziunile ne obişnuiesc de atâţia ani. Ce să faci… semeni  vânt şi culegi furtună.

Aşa cum, de mai bine de patru ani încoace, n-a fost zi dată de Dumnezo’ pe pământul ăsta în care cele două-trei  televiziuni combatante pentru neam (mă refer la Antene şi Realitatea) să nu fi dedicat măcar un minut spurcării marinarului Cheloge şi partidului său, nici ziua Marii Uniri nu a făcut excepţie. Era şi normal să prefere să-l arate pe Traian înjurat şi huiduit decât să insiste aiurea pe o paradă militară total insipidă şi lipsită de interes. De data aceasta nu au fost mineri, nu au fost profesori sau asistenţi medicali, ci au fost chiar pensionarii armatei; mai exact, o parte din cei peste 170.000 de oameni cărora li s-a propus abuziv recalcularea pensiei. S-a aruncat şi de această dată cu căciuli şi şepci de tot felul. Oamenii au renunţat de mult la ouă, roşii sau alte perisabile, după ce au aflat că marinarului îi place de fapt băutura; iar cu băutura nu aruncă nimeni, că-i prea scumpă.
Dar altceva aş vrea să subliniez. Şi anume, metodele de-a dreptul prohibitive prin care televiziuni tratează aceste subiecte. Obiectivismul despre care se vorbeşte că ar fi regula de aur a jurnalismului a ajuns deja un mit. Reţeta e simplă: se invită câte unu-doi PSD-işti, un PNL-ist şi începe aruncatul cu mocirlă. Şi nu că n-ar avea dreptate în tot ce se discută acolo în platou. Dar modul subliminal în care vor ei să ne demostreze că portocaliu înseamnă răul şi roşu înseamnă binele, asta mă face să-mi doresc să nu mă fi născut în ţara asta.
Nu spune nimeni că actualul guvern a făcut minuni pentru economia României. Ba dimpotrivă, ţara este la pământ, economia la fel. La fel şi nervii oamenilor. Nu se mai poate. În schimb, nu trebuie uitat un aspect esenţial: României i-a crescut o bubă acum 21 de ani, iar această bubă s-a spart de-abia acum. Acum e vremea în care ne ajung toate din urmă. Am dus-o cum am putut cu banii timp de 20 de ani, acum sacul e la fund. Râdeam ca proştii şi nu înţelegeam când răposatul Brucan ne spunea să nu ne facem mari speranţe în ceea ce priveşte economia ţării. Îl priveam cu dispreţ când ne spunea că de-abia prin 2020 vom începe să arătăm a ţară din prima lume. Ştia el ce ştia.
Acum a venit deceniul în care tragem apa după toţi anii în care România nu a făcut nimic. Şi primii cinci după Revoluţie au contat cel mai mult. Acea conducere a permis dezvoltarea înfloritoare a corupţiei, a şpăgii, a nepotismelor, a delapidărilor şi a afacerilor profitabile cu statul. Regimul Nelu a fost cel care, în acelaşi timp, nu a investit nimic în infrastructură şi nici măcar investitorilor străini nu li s-au oferit posibilităţi de dezvoltare în ţara noastră. Apoi a venit Constantinescu. Un om cu cap, căruia nu i s-a permis să-l folosească. Apoi a venit din nou Nelu, frecându-şi palmele. De-abia mai apoi a venit marinarul să preia cârma ţării. Sigur că îi imputam lui Radu Pinocchio Berceanu cei 50 km de autostradă în cinci ani. Dar haideţi să facem un calcul simplu: câţi km a făcut nea’ Nelu în zece ani de domnie?
E perfect justificat faptul că, acum, fostele cadre militare ies în stradă. Nea Nelu şi-a învăţat lecţia la Revoluţie, când a văzut că nimeni nu te apără mai bine ca armata. Aşa că, după principiul “o mână spală pe alta”, s-a îngrijit de ei şi le-a dat felia cuvenită. Să nu mă înţelegeţi greşit, există cadre militare care chiar merită; şi există cadre militare care nu primesc suficient chiar. Dar, în nebuloasa lui gândire, Milică Boc are dreptate într-un aspect: pensiile militare trebuie egalizate într-un fel sau altul. Există cadre militare care s-au pensionat la 45 de ani şi care, pe deasupra, au mai luat şi un spor considerabil la pensionare. Unii au luat echivalentul a 10.000 euro. E şi normal ca după ce te-ai obişnuit cu 10.000 lei pe lună să ţi se taie la jumătate. Dar hai să recunoaştem… sunt oameni care prin muncă cinstită nu câştigă 5.000 lei lunar. Există familii de patru persoane care trăiesc cu jumătate din pensia lor. De aceea, este oarecum anormal ca un fost cadru militar să ia o pensie de 4.000 lei, iar un fost doctor să ia 1.500.
Aceasta, însă, ar putea fi doar una dintre multele mişcări corecte sau greşite ale Guvernului Boc. Ne plângem de milă zilnic şi credem pe cuvânt tot ce ni se arată la televizor. Dar la televizor nu ne arată tot tabloul. Într-adevăr, e rău. E foarte rău. Dar mă tem ca de dracu’ că ar putea fi şi mai rău. Vreţi să ştiţi de ce? Vă sugerez un site: www.blogulparlamentarului.ro. Veţi vedea acolo cine prădează ţara asta şi cu cât. Succes!