“Stimabili băimăreni! Mă adresez vouă, celor care doriţi o schimbare. Mă adresez celor care vor un oraş mai curat, mai civilizat; un oraş cu adevărat european!” Cam aşa ar suna nişte texte de promovare a unor candidaţi la primărie. Jenant. Ce e trist, totuşi, e faptul că nici sloganul nu mai e ca odinioară. Le ştiu pe toate, nu cred niciunul. Pe când ceva nou, domnilor? Măcar sloganul, dacă şi aşa cu anii de domnie nu ne încălziţi…

Aşadar, băimăreanul poate fi declarat pe 2011 drept cel mai asuprit român. Da. Băimărenii se află în faţa unei dileme de-a dreptul existenţiale: “Pe cine să alegem noi la summitul mincinoşilor din 8 mai?” Nici măcar nu vreau să enumăr candidaţii, pentru că asta ar însemna să recapitulez. Şi când îmi aduc aminte, mă ’nervez încă o dată pe ziua de azi. Băimărenii sunt fraierii ţării. Vor să schimbe ceva, dar nu au cum. Desigur, pretendenţi ar fi mulţi. Dar să ne întrebăm împreună: de ce am alege pe vreunul din ei?
Mulţi dintre ei sunt politicieni străvechi. Şcoliţi în arta discursului şi nu prea. Versaţi în ştiinţa administraţiei publice, însă doar după ureche. Împreună nu au făcut toţi pentru acest oraş nici măcar cât a făcut defuncta echipă locală, FC Universitar Baia Mare, fosta Minerul. De ce spun asta? Păi FC-ul a adus în ultimii 20 de ani mai mulţi turişti în Baia Mare decât administraţia locală. La fiecare două săptămâni, câte un autocar plin cu fotbalişti. Am auzit că ăştia învârt bani buni… şi îi strică tot la McDonalds, că doar n-or merge ei la vreun muzeu; fapt pentru care primăria nici nu a mai investit în această ramură culturală.
Sunt perfect de acord cu faptul că Baia Mare are nevoie de o schimbare. Dar când nici măcar prin slogan nu mă poate convinge, cum m-ar putea convinge ei prin fapte? Care fapte? Ştiu că discursul oricăruia dintre ei este cofetărit de mari cărturari ai urbei şi că mulţi habar n-au ce urmează să spună la microfon înainte să studieze foaia. Dar când nici măcar cu discursul nu ne pot păcăli, să-mi fie iertat… cum poţi să te uiţi în sus la unul mai incapabil ca tine? Cum poţi cere să fii condus de unul mai slab ca tine?
Aşadar, stimaţi băimăreni, de data asta suntem cu adevărat în rahat. Am “îmbulinat-o”, mai pe româneşte. Ne aflăm într-o situaţie de cacao. Suntem cu mâinile legate la spate şi nu putem face nimic în privinţa asta. Putem să urlăm, dar n-ar interesa pe nimeni. Putem face scandal, dar la ce ne-ar folosi? Putem recurge la violenţe, dar de ce să distrugem un oraş atât de frumos pentru care
s-au făcut atât de puţine? M-am hotărât! Voi merge la vot! Doar pentru a strica un buletin de vot pe care l-am plătit din banii mei. Doar din respect pentru milioanele de lei aruncate pe materialele publicitare. Ori ne distrăm de toţi banii, ori deloc.
Personal, mă simt ca un miliardar care are de ales dintre Trabant, Lăstun, Volga sau Oltcit. În loc să mergem în sus, noi coborâm vertiginos. După 21 de ani de la Revoluţie, o fostă fabrică de lapte şi un mall, totuşi noi suntem încă în epoca lui Caragiale. Şi, culmea, nici nu trebuie să ne îmbătăm, ca să ne punem întrebarea: “Io cu cine votez?”