Serus toc! Îmi bubuie capu’ şi cred că şi vouă la fel, de atâta bacalaureat. Moni şi Oana Zăvoranu au început să se intereseze: “cine e dom’le, acest Bacu’? E politician? E fotbalist? E fotomodel? Că prea ne ia din lumina reflectoarelor.” Într-adevăr! Ştirile despre dezastruosul bacalaureat din acest an au depăşit audienţele chiar şi luând în calcul cutremurul japonez. Asta înseamnă că e bine. În sfârşit mai vedem şi ceva carte la ştirile de la ora 5.
Şi cum oricărui eveniment românesc îi şade bine politizat, am avut şansa să asist dezgustat la câteva programe menite să politizeze tot evenimentul. Nu puteau fi decât antenele motanului, fireşte, care luptă pentru dreptatea şi cinstea acestui popor de atâţia ani, dar parcă tot fără folos. Probabil, dorind să mai înscrie nişte carne proaspătă la academia lor de presă, sau din dorinţa de a mai crea un caz social pe care să-l exploateze, au chemat câţiva dintre elevii care au încheiat bacul cu nota 10. Întrebările cu răspuns gata dat sau frazele puse în gură de către păstorul Gâdea au fost deliciul serii. Dorind arzător ca măcar unul dintre elevi să-i răspundă “da, băi, urăsc ţara asta, de-abia aştept să plec în străinătate!” a împins limitele, dar tot fără succes. Copiii erau cu picioarele pe pământ. Copiii spuneau că iubesc această ţară şi că, dacă îţi doreşti destul de mult, niciun obiectiv nu poate fi de neatins. Aşa că, emisiunea de aseară a eşuat, scopul nu a fost atins, Băsescu şi Guvernul Boc îşi păstrează posturile.
Dar care o fi de fapt sursa acestei crize în învăţământ? O fi aşa de greu răspunsul? Eu zic că nu. Sunt două aspecte foarte importante: elevii şi ţara. Statul are o vină foarte clară. Începând din ’89 s-a instalat debandada cu miros de democraţie pe care ilustrul Nea Nelu ne-a vândut-o ieftin. Corupţia, tertipurile, nepotismele şpaga şi alte fenomene dăunătoare unei naţiuni au început să se facă simţite. Dar nu ne-am făcut probleme, că buba era încă mică. Apoi, interesul a fost tot mai mic. Întâi din partea cadrelor (lucru perfect firesc, având în vedere remuneraţiile modeste) şi implicit a elevilor. Aici intervine factorul secund. Elevii nu mai sunt ce erau odată. De fapt, copiii nu mai sunt ce erau odată. Lumea de azi e construită altfel. Elevii de azi au iPaduri la şcoală şi îi interesează mai mult ce are de zis Steve Jobs decât domnuî’ profesor. Elevii de azi nu mai învaţă, pentru că nu mai e obligatoriu. Dacă unuî’din părinţi are un leu în jeburi, se rezolvă şi diploma de bac şi cea de la facultate. De ce să mai înveţi, că doar nu eşti prost?
Una peste alta, eu sunt de părere că s-a spart buba. Nu mai merge, nene. Dovadă şi bacul de anul asta. Cum ai pus zbiciu’ pe ei, cum s-au pierdut în autocompătimiri. Aşa că, dragi elevi, dacă n-o mers cu blututu’, cu fiţuica sau coleguî’ de bancă, io zic să puneţi mâna pe carte, că mai aveţi o şansă să vă spălaţi ruşinea . Nu vă mai plângeţi de milă, că încă se mai poate repara greşeala. Hai, capu sus, că voi tre’ să ne plătiţi pensiile peste ani de zile. Şşi n-aş vrea să primesc pensie de la retardaţi. Voi puteţi mai mult!
Vă tzucă Frătzică!
