Serus toc! Am scris de multe ori despre fotbal, poate de prea multe. Am scris şi de politică, poate de şi mai multe. Şi dacă mă pricep la fotbal şi politică, apoi mă pot pricepe la fel de bine şi la box. Că ce-i aşa mare filosofie?  Sâmbătă seara, la Sala Polivalentă din capitală, s-au bătut nişte băieţi. Poliţia nimic, pompierii nimic, jandarmii nimic. Era, de bună seamă, ceva important acolo.

Campionul nostru, Lucian Bute, se pregătea să-i umfle mucii unui francez. Deşi, “campionul nostru” e cam impropriu spus, pentru că e mai mult al canadienilor decât e al nostru. Ce să ne mai ascundem după deget? Canada este cea care i-a dat omului tot ce are acum, în afară, poate, de viaţă. Aşa că, pentru faptul că a venit până în România să-l execute pe Mendy, am s-o pun pe seama sentimentului care face să “te tragă aţa acasa” şi nu altceva.
Cum orice lucru e prea fumos să fie adevărat, victoria lui Luci nu a avut urmări presărate doar cu petale de trandafiri şi confetti. Doroftei invocă termenul de “Oscar”, referindu-se la francezul care a venit la Bucureşti pregătit s-o ia în freză şi să-şi numere banii. Marele Rudel Obreja e sictirit că Bute nu i-a mulţumit şi lui la microfon ca un lăutar de manele care face o dedicaţie; pentru că el l-a făcut pe Bute om. Şi, ca tortul să aibă şi o cireaşă deasupra, sala începe să huiduie atunci când Luci, MC fiind la Sala Polivalentă, în loc să spună şi el nişte versuri de hip-hop ca alţi inteligenţi, “comite măgăria” să-i mulţumească blondei de la turism, Elenei Udrea, pentru nesimţirea de care a dat dovadă şi l-a adus în faţa românilor pentru a boxa. Sigur, dedesubturile sunt mult mai stufoase şi nu am să le enumăr acum. Totuşi, considerăm o atitudine decentă din partea blondei, dacă stătea să urmărească meciul acasă. Toate erau bune, doar că a trebuit să apară şi ea. Buct!
Sincer, am încercat să mă pun în locul lui Luci. Ce dracu o fi înţeles omu’ ăla din toată excursia lui acasă? Pentru că eu, un om normal, vă spun ce aş fi înţeles: m-aş fi simţit umilit, folosit şi cumpărat pe nişte fonduri, cică, europene. Când se va mai dezmetici puţin, sunt sigur că o să-şi dea seama de asta. Nu-i vina lui că francezul e slab. Nu-i vina lui că ţara merge prost şi guvernarea nu are fani. Nu-i vina lui că surechiul a venit în repriza a 4-a, în loc s-o lungească 12 reprize, ca să avem şi noi la ce ne înjura televizorul. Omul nu are nicio vină. Singurul lui păcat este altul: naivitatea. A fost atât de prost încât să creadă că , revenind acasă, va rămâne cu sentimentul că nu vrea să mai plece vreodată înapoi. Dar va pleca. Aşa ne ducem toţi. Nici nu ştiu ce caută el aici. E un suflet prea mare pentru un popor atât de parşiv. E victimă clară…