Serus toc, topi-ne-ar căldura să ne topească! Cum rezistaţi în zilele astea caniculare? Aer condiţionat? Cuburi de gheaţă? Sau vă luaţi bocceluţa în spate şi o tăiaţi către o apă mirobolantă pentru concediul de vis? Eu, personal, aş opta pentru varianta 3, da’ numa’ de-ar fi măcar aşa de simplu…

Ca să mergi undeva îţi trebuie bani. Ca să faci bani, trebuie să produci. Şi, ca să produci, trebuie să ai condiţii. Păi în căldura asta nu lucrează nici cucuî’! Iată un exemplu perfect de cerc vicios.
Dar oare care dintre acestea este cel mai viciu dintre vicii? Să fie căldura? Să fie locul de muncă? Sau, oare, banii? Bingo! Banii sunt problema pentru majoritatea iubitorilor de călătorii. Toate-s scumpe. Când te gândeşti că e de-ajuns să ieşi din casă doar până în faţa blocului şi tre’ să bagi mâna în buzunar, darămite dacă vrei să mergi până la litoral… Sigur, alternative există. România este o ţară foarte darnică în ceea ce priveşte pitorescul. Avem lacuri, munţi, păduri şi râuri cristaline! De fapt, cristalinul s-a cam dus, dar a rămas apa. Aşadar, dacă sunteţi dispuşi să ignoraţi gunoiul lăsat prin păduri de către “animalele” care le vizitează, ar fi o soluţie bunicică. Dacă preferaţi muntele, aceeaşi poveste: majoritatea au impresia că vârfu’ muntelui este un spaţiu izolat, unde poţi să laşi gunoi, că pe mâine nu se mai vede. A treia variantă pare cea mai simplă şi totuşi cel mai greu de digerat: litoralul românesc. De la maşini de cocalari la cluburi de fitze şi până la cea mai scumpă cazare din spaţiul Schengen e o distanţă foarte scurtă. Dar măcar te poţi refugia în valurile înspumate ale mării. Dar parcă nici acelea nu ne satisfac. Să te ferească Domnu’ să nimereşti într-o zi când se adună algele la ţărm, că ţi-o mutat nasu’ instantaneu. Şi parcă nu îţi dă mâna să arunci o grămadă de bani pe o vacanţă urât mirositoare, nu? Şi atunci, ce-i de făcut? Am auzit că bulgarii au soluţia perfectă: condiţii foarte bune, bani puţini. Dar, când vine vorba de Bulgaria, am spus-o şi o mai spun: românul e prea sărac să-şi permită lucruri ieftine.
Şi atunci ne întoarcem de unde am plecat. Nu mai bine stăm noi acasă şi ne răcorim cu o lebenită din piaţa agroalimentară? Nu mai bine pornim noi un ventilator mai mic, ca să nu facem consum de kilowatt? Doar aşa putem avea o vacanţă ieftină. Parcă tot căldura de acasă-i mai suportabilă. Să nu mă înţelegeţi greşit, iubesc România. Avem un turism cum puţini au şi mulţi îl râvnesc. Dar e prost gestionat, atâta tot. E ca un Ferrari cu motor de Dacia. Vacanţă plăcută!