Poliţia Rutieră exagerează calităţile noilor sisteme radar
Radarele achiziţionate de Poliţia Română au fost prezentate mai zilele trecute ca fiind infailibile. Orice ar face şoferii, ei nu pot evita înregistrarea vitezei. O privire mai atentă asupra performanţelor acestor aparate ne arată că maşinile „absolute” pot fi şi ele păcălite sau câştigate în instanţă.
Instalarea noilor aparate radar pe Daciile Logan MCV ale Poliţiei Rutiere a stârnit discuţii aprinse. S-a spus că aceste radare performante aflate, din 1 martie 2010, pe şoselele României sunt obstacole de neevitat pentru conducătorii auto. Cu argumente întemeiate, de ordin legal şi tehnic, se pot demonta câteva exagerări care s-au spus pe seama acestor noi sisteme radar.
Poliţia Rutieră a anunţat că până la 1 aprilie 2010 va trimite în trafic 449 de astfel de dispozitive, multe dintre acestea urmând a fi instalate pe arterele principale ale marilor oraşe şi pe DN 2 (Bucureşti-Siret), DN 6 (Bucureşti-Timişoara) şi DN 1 (Bucureşti-Nădlac).
Diverşi reprezentanţi ai Poliției Rutiere s-au perindat prin studiourile tv pentru a ridica în slăvi cea mai nouă achiziție a MAI.
Aceştia au spus că noile radare surprind autovehiculele care circulă pe ambele sensuri, indiferent dacă maşinile poliției pe care sunt instalate sunt staţionate sau se află în mers. Şi, cel mai important, ca pot fi „interceptate” de detectoarele de radar doar după ce viteza ilegală a fost deja înregistrată.
„Funcţionează în sistem stand-by şi înregistrează audio şi video fără a emite unda radar către autovehiculele vizate. Astfel, se poate face înregistrarea fără ca detectorul radar să poată depista prezenţa aparatului în trafic”, au explicat oficialii Poliţiei Rutiere. Mai mult, au spus cei de la Poliția Rutieră, aparatul poate capta imagini şi cu 30 de secunde înainte de a fi pornit efectiv de poliţişti şi încă 60 de secunde după ce aceştia îl opresc.
„Înregistratul şi trimisul amenzilor acasă sunt eficiente la radarele fixe. Cu cele mobile nu e eficient să trimiţi amenda acasă: în primul rând, pentru că omul ăla trece pe lângă tine cu 100 la oră prin localitate şi tu îl laşi să meargă în continuare cu viteză excesivă”, mai spun reprezentanţii poliţiei.
Iată câteva din datele care pot contracara, la o simplă contestare în instanță, amenzile și deciziile Poliției Rutiere care vor fi emise în baza măsurătorilor efectuate de aceste noi aparate. Oricine intră pe site-ul Biroului Român de Metrologie Legală poate citi, la punctul 4.1 al normei de metrologie legală NML 021 – 05 privind ”Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)”, o primă informație esențială: ”Cinemometrele trebuie întreţinute, transportate, instalate şi utilizate în strictă conformitate cu prevederile manualului de utilizare aprobat”.
Or, în manualul de utilizare aprobat, mai exact în manualul original eliberat de producătorul american Bee III MPK Industries, se specifică foarte clar că NU pot fi emise amenzi atâa timp cât NU există date privind ”tracking history” (istoricul vitezei de deplasare a autovehicului vizat). Și, conform aceluiași manual de utilizare, acest ”tracking history” al autovehicului vizat nu se poate realiza cu aparatul radar, întrucât acesta nu poate produce ”tracking history” atunci când funcționează în sistem stand-by, așa cum au spus reprezentanții Poliției Rutiere.
Iar în celălalt sistem de funcționare a radarului – sistemul POP, aparatul radar poate fi detectat cu ușurință de către sistemele de avertizare radar pe care le dețin posesorii de autovehicule, situație în care conducătorul auto este prevenit și reduce viteza până la limita legală. Astfel, se duce și mitul infailibilităţii acestui sistem radar. Există multe sisteme de avertizare radar capabile să detecteze undele acestui tip ”ultraperformant” de aparate radar.
La punctul 4.4 din norma de metrologie de mai sus mai găsim și alte informații prețioase: ”Măsurările efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe pentru aplicarea legislaţiei rutiere dacă nu sunt respectate cerinţele 4.1…4.3 din prezenta normă, precum şi în urmă-toarele cazuri:
- dacă măsurările au fost efectuate în condiţii de ceaţă, ploaie, ninsoare sau furtună;
- dacă cinemometrul este destinat numai utilizării în regim staţionar, iar măsurările au fost efectuate cu cinemometrul în mişcare;
- dacă, în momentul măsurării, în raza de măsurare a aparatului se deplasează simultan mai multe autovehicule, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar în evidenţă”.
Așadar, numai la acest punct 4.4 sunt demontate din start câteva din ideile pe care comunicatorii Poliției Române s-au străduit – desigur, pentru nobilul scop de a reduce apetența pentru viteză a multor conducători auto – să le inducă în opinia publică. De exemplu, teoria conform căreia noile radare surprind autovehiculele care circulă pe ambele sensuri, indiferent dacă maşinile poliției pe care sunt instalate aparatele sunt staţionate sau se află în mers, cade atunci când se invocă paragraful al doilea de la punctul 4.4.
Tot din manualul original de utilizare a sistemului radar se poate afla că sistemele video cu care sunt dotate aceste aparate radar NU pot reda cu prea multă claritate numărul de înmatriculare al autovehicului vizat, atunci când autovehiculul se află la o distanță mai mare de 80 m de mașina Poliției Rutiere.
Acestea sunt numai câteva dintre motivele cu ajutorul cărora şoferii pot câștiga în instanță contestațiile pe care le vor face împotriva deciziillor Poliției Rutiere. Contestații pe care, probabil, cei mai mulți dintre ei le vor și câștiga!
Rămâne de văzut dacă reprezentanții Poliției Rutiere flutură toate aceste minciuni despre noile sisteme radar din ignoranță sau în perfectă cunoștință de cauză.
